Nu-mi place ziua de luni

...dar nici după weekend nu mă topesc

Nici nu mai stiu ce dracu' aştept să vină: weekendul sau lunea? Luni te duci la servici, luni te dezmeteceşti... zi de căcat, cu pielea acoperită de un strat prăfuit de mehlem. Luni, luni, luni toată ziua luni, incontinuu !
Gura-ţi miroase a scrumieră, transpiri trist, nu-nţelegi ce vrea lumea de la tine, cîand mai trece şi săptamîna asta? A doua zi dupa luni e joi; celelalte zile dispar, se topesc una dupa alta, iar joi începe miercuri şi dispare vineri. Weekend. Ai aşteptat toată săptămîna. Ce lucruri interesante o să faci in weekend, ce bine o sa te odihnesti, ce bine o sa te simti, ce bine o sa te relaxezi, ce bine ca e weekend! In weekend poti sa faci tot ceea ce, altfel, in timpul saptamanii, n-ai facut. N-ai facut ca n-ai avut timp, ca esti foarte ocupat, ca nu-ti vezi capul de treaba.
"Mai lasa-ma o secunda, nu vezi ca vorbesc la telefon?"
"Ramai o clipa pe fir, am pe cineva pe cealalta linie."
Ce om important, ocupat, important, ocupat, important = ocupat. Important = succes, iar succesul e fericire. Si-n weekend tanjesti dupa luni. Aceleasi fete, aceleasi poante... m-am saturat. N-am chef sa citesc, n-am chef sa invat (in cazul elevilor), n-am chef sa ma uit la film, n-am chef de nimic.
In timpul saptamanii e mai simplu: am atata treaba! Sînt ocupat, sînt important, sînt fericit. Şi-ncepe săptămîna şi-aştept weekendu' iar.